Novâcestii

Lecturi: 1806

Mar 25, 2013

Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! şi să dea Domnul să înviem şi noi!

Am scris în tableta precedentă că şi noi, românii, am fost răstigniţi între şi împreună cu două “tâlhăriţe”: “nistreană” şi “găgăuză”.

în acest număr o să mă refer la una din aces­te două “formaţiuni”, cea “găgăuză”, deoarece cea “transnistreanâ” este foarte “proaspătă” şi se ştie bine cine sunt, de unde vin şi încotro merg.

Acum se pregăteşte o istorie nouă a găgăuzilor, care ar face “lumină” asupra originii, caracterului, perpetuării şi chiar destinului aces­tei populaţii care se numeşte – “găgăuzi”.

în enciclopedia sovietică scria, că găgăuzii care locuiesc pe teritoriul Uniunii Sovietice, sunt urmaşii celor care au emigrat în Basarabia pe la sfârşitul veacului XVIII şi începutul sec. XIX din regiunile nord-estice ale Bulgariei, şi conform investigaţiilor istorico-etnografice ei sunt urmaşii triburilor migratoare turcice din peninsula Balcanică, cum ar fi – pecenegii, uzii, cumanii.

ât despre provenienţa numelui de “găgăuz” sunt mai multe versiuni care încearcă să-l lămurească;una spune că numele de “găgăuz” provine de la un sultan turc cu nume persian – Kaikauz, alta (o variantă a istoricilor turci) spune că “găgăz” înseamnă – “ghiok oguz”, adică “turcii albaştri”, aici “albaştri” e cu sensul “cereşti” sau “primordiali”; iar a treia versiune – că “găgăuzii” provin de pe lângă râurile Sâr-Daria şi Amu- Daria, mai precis de pe valea regiunii Kanga, unde vale se traduce ca “oguz” şi se obţine “Kangaoguz” (această versiune aparţine ruşilor, din care în final s-ar putea concluziona câ, găgăuzii chiar dacă nu sunt fraţi cu ruşii, apoi sunt nişte “rude apropiate”, ş-apoi cum să-ţi laşi “nea­murile”, chiar îndepărtate, fără de ajutor “frâşesc”).

Cunosc bine găgăuzii, am foarte mulţi buni prieteni şi cunoscuţi printre ei, deoarece am lucrat după absolvirea facultăţii trei ani în Comrat, şi plus la aceasta, satul meu de baştnâ a fâcut parte, până la formarea judeţlor, din acest raion.

Pot spune că sunt nişte oameni paşnici, chinuiţi, foarte muncitori, care se aseamănă mult la caracter cu românii moldoveni. Locuind printre ei am observat câ cea mai mare parte dintre ei au nume moldoveneşti (româneşti) cum ar fi: Arnaut (Arnăutu), Cojocari (Cojocaru), Drăgoi, Croitor (Croitoru, numele başcanului), Vlah, Novac, Arabadji (Harabagiu), Celac (Ciolacu), chiar şi Chiriac, şi multe, multe altele, unele cu rădăcina numelui românescă plus sufixul turcesc “oglo” (varianta rusească – “ov”), cum ar fi Stefanoglo, Cristioglo, Ianioglo, Dimitrioglo ş.a., la care dacă li s-ar retrage sufixul ar fi – Ştefan, Cristi sau posibil Cristea, Iani sau posibil Ioan, Dimitriu ş.a.m.d.

O  altă parte importantă dintre găgăuzi au nume bulgăreşti (Dobrov, Stepanov, ş.a.), altele chiar cu asemănare armenească, cum ar fi Kendighelean, preşedintele Adunării populare, unele care dacă ar fi traduse ar fi: Uzun (Lungu), Cara (Negru), Caraiani (Negru Ion) ş.a.

m început această scurtă descriere pentru a pune următoarele întrebări care firesc mi-au apărut în gând: cum o populaţie ce vorbeşte o limbă turcicâ, din care fac parte – limba azerâ, turcă şi turcmenă,este creştină ortodoxă, are nume de familii moldoveneşti (româneşti), bulgăreşti, armeneşti şi de alte origini? Pentru că,de ar fi urmaşii unor triburi turcice apoi mai întâi n-ar fi creştini,şi apoi ar avea şi nume respec­tive turcice, nu turcizate, pentru că numele şi credinţa sunt nişte “documente” grăitoare şi de care rar cine se lasă.

Cum s-ar putea explica, sau răspunde la aces­te întrebări?

Mai întâi aş vrea să spun, că întrebându-i pe găgăuzi cum se traduce,sau ce înseamnă numele de “găgăuz”, mulţi mi-au spus câ ar însemna “trădători de credinţă”, de la “gaga” – trădător şi probabli “uz” – credinţă. Aici evident mai apare încă o întrebare – ce au trădat ei dacă sunt creştini ortodocşi?

 

editând mult asupra acestor întrebări, cu mult respect pentru găgăuzi, fără intenţia de a-i ofensa, sau să zic că anume aşa şi este, vreau să spun următoarele: că mai degrabă această pop­ulaţie s-a format din creştinii din Moldova, Muntenia, Bulgaria,Armenia şi alte ţâri cerştine (şi din cei râmaşi din Bizanţ), care au fost duşi în Turcia de către armatele cotropitoare turceşti, şi care erau plasaţi iniţial într-o zonă specială din nord-estul imperiului turc, care de nevoie începuse să vor­bească limba turcă de pe atunci, dar păstrându- şi credinţa şi numele de familie din tatâ în fiu, casâtorindu-se înde ei numai după credinţă.

Deoarece turcii erau musulmani, apoi ei numeau populaţia aceatâ “găgăuzi”, adică “trădă­tori de credinţă”, din punctul lor de vedere, dar în esenţă aceşti oameni nimeriţi în acest imperiu musulman nu şi-au trădat credinţa, ci dimpotrivă şi-au păstrat-o cu dârzenie, cu ea şi numele de fam­ilie, pentru care au şi fost prigoniţi crunt de turci, şi din această cauză au emigrat mai întâi în Bulgaria şi mai apoi, la invitaţia Rusiei, ca colonişti, au apărut şi în sudul Basarabiei.

ceastă idee răspunde la toate patru întrebări: de ce sunt creştini – pentru că aşa au fost de dinainte de a nimeri în Turcia, de ce au nume româneşti, bulgăreşti, armenşti, ş.a. – pentru câ aşa le avuseseră de la strămoşii lor de la începui, de ce vorbesc o limbă turcicâ veche – pentru câ acolo înde ei locueau atunci, creştini din diferite ţări, se puteau înţelege numai în limba turcă de pe atunci, şi pe care au conservat-o aşa cum a fost, migrând din Turcia. De ce au fost numiţi găgăuzi (“trădători de credinţă”) – pentru că turcii musulmani așa îi socoteau şi îi numeau.

Este foarte intreresant,pentru cine are spirit de observaţie, că cei ce au nume moldoveneşti (româneşti), seamănă şi la exterior cu moldovenii (românii), cei cu numele bulgăresc – seamănă mult la exterior cu bulagarii,cei cu nume armenesc – cu armenii, ş.a.m.d„ deşi peste ei s-a aşezat co­loritul imperiului turc.

ar cei mai interesant lucru este câ cei cu nume românesc ştiu “Tatăl Nostru” pe de rost în limba română, cei cu nume bulgăreşti – în limba bulgara, şi nici unul în limba găgăuză, pentru câ în limba musulmanilor turci de pe atunci “Tatăl Nostru” nici n-a existat, şi părinţii învăţau şi transmiteau copiilor Rugăciunea ‘Tatăl Nostru” pe de rost, ca cel mai important simbol de ceredinţa, în limba de orgine a lor.

Aşa a voit Dumnezeu, ca acum mulţi ani înainte, să ia dintre noi,creştinii,oameni sâ-i poarte prin imperii şi vreme, ca în final să-i întoarcă înapoi, şi să fie ca unul din cei trei “răstigniţi” impreunâ cu Maica Noastră – Basarabia!

ste un film în desen animat care se numeşte “Novâceştii”, în care se arată cum lui Novac, de care se temeau turcii (Baba Novac a fost unul din cei mai viteji conducători de oşti ai lui Mihai Viteazul), soţia îi născuse doi feciori gemeni – unul blond si altul brunet. Turcii, ca să-l slăbească pe Novac îi fură un fecior încă din faşă, pe cel smolit,şi îl cresc ascunzându-i adevărul originii sale, dar insuflându-i câ cel mai mare duşman al lui este Novac. Tatăl acestor copii răpus de bătrâneţe moare, şi turcii atacă pământul Novăceştilor, însă fiul cel alb distruge oastea păgână. Dar turcii îl scot la luptă pe fiul rătăcit a lui Novac, cel smolit, care era la fel de voinic ca şi fratele lui gemene, şi cu ajutorul căruia ei sper­au să-l omaore pe cel alb, apoi printr-un vicleşug şi pe cel smolit, astfel voind să scape cu totul de Novăceşti şi să le stăpânească pământul. Dar în toiul luptei istovitoare dintre cei doi fraţi gemeni,ei au descoperit nişte semne care le-au deschis ochii că ei sunt fraţi,şi ei bucuroşi s-au îmbrăţişat, şi- au unit forţele şi au biruit duşmanul ce le pregătise, cu atăta iscusinţă, moartea lor.

Este un film în desen animat pentru copii,dar este atâta simbol în el, că şi cei adulţi ar trebui să-l vizioneze de mai multe ori ca să poată să-i perceapă înălţimea.

Ion Chiriac

 

     ,,Glasul Națiunii,,  09.05.2002