vemoweb

Ce simbolizează cuvântul Domnului?

Lecturi: 1206

Mar 25, 2013

În numărul precedent am stăruit să arăt că Ţara noastră – România, îşi are locul ei în Sfânta Scriptură. Şi, deoarece suntem încă în Marele Post, dacă nu v-am obosit, o să mai rămân în spaţiul Biblic, dorind să vă spun că şi Basarabia, şi procesele ce se petrec acum în Ea, pot fi de asemeni găsite în simbolica Cuvântului Domnului.


înainte de aceasta, ca mai uşor să înţelegem unele lucruri, aş dori să mă refer la structura simbolică a părţilor constituante ale României, ca la părţile structurale ale unei Case.

Ştim, mai cu toţii, că Basarabia este, “pridvorul”ţării, care se află lângă poarta de la Răsărit a ţării, că şi Carpaţii şi Ardealul sunt “vatra” sau “altarul” unde s-a plămădit, şi de unde “a descălecat” Neamul, Moldova este curtea dinlăuntru a Casei, iar Pivotul ţării – Bucureştiul. Banatul este poar­ta şi curtea de la intrarea dinspre aspus a acestei Case.

A

cum, după această scurtă temat­ică, şi în contextul celor spuse în tableta precedentă, o să citez din proorocul Ezechel, cap. 11, v. 1, unde scrie: “Duhul m-a răpit, şi m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Benaia, căpeteniile poporului (observaţi – este vorba de conducătorii poporului).

Iar chiar în versetul 2 scrie: “Şi Domnul mi-a zis: “Fiul omului, aceştia sunt oameni care fac planuri nelegiuite, şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta!”, iar în v.3: “Ei zic: “Nu este vremea potrivită ca să zidim case! Cetatea este cazanul şi noi suntem carnea”, care în traducere ar însem­na, că ei zic: “Nu este vremea potriv­ita ca să facem unirea”, adică să zidim Casa, “Ţara aceasta este cazanul, şi noi suntem carnea”, adică stăpânii, şi (v,4): “De aceea prooroceşte împotri­va lor, prooroceşte, fiul omului!”scrie proorocul Ezechel, apoi urmează cap. 5-12, pe care o să le citez: “Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: “Spune: “Aşa vorbeşte Duhul: “Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine! Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta, şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi”.

…”Morţii voştri pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sunt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.

Vă temeţi de sabie, dar voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu”.

“Vă voi scoate din cetatea aceas­ta, vă voi da în mâinile străinilor, şi voi împlini judecăţile Mele împotri­va voastră!

Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru: şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!

Şi veţi şti că Eu suni Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat, şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, ci aţi lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară”.

O

bservaţi – au lucrat, nu după legea Domnului, creştinească, ci după “obiceiurile” neamurilor ce ne înconjoară. Cât despre denumirea de Israel, vreau să spun că după încreştinarea noastră de către Mântu­itor, apoi noi, simbolic, tot ne putem numi casă a lui Israel, deoarece numele de Israel l-a primit Iaacov, pentru credinţa lui în Domnul, şi prin acest simbol de schimbare a numelui s-a arătat ce se poate numi “Noul Israel”, sau “Noul Ierusalim”.

Este interesanta, în acest sens, descrierile versetelor 3-18 cap.8 a proorocului Ezechiel, o să citez numai câteva secvenţe din ele, v.9: …”Intră, şi vezi urâciunile cele rele, pe care le săvârşesc ei aici!”, şi v.10: “Apoi am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri târâtoare şi de dobitoace urâcioase…”, “Fiul omu­lui, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri (cu portrete de a lui Lemn ş.a.)? Căci ei zic: “Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!”(v,12).

Iar în versetul 16, se descrie ori­entarea clară a lor:cu dosul întors spre Templul Domnului şi faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soare­lui spre răsărit”, la care Domnul zice (v.17): “Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramu­ra (adică nuiaua) de nas!”.

D

e aceea, zic, aplicarea în spaţiul nostru a unor teorii perverse de prin alte părţi, “după obiceiurile nea­murilor ce ne înconjoară”, este de fapt o mutilare şi o violare mon­struoasă a firii şi fiinţei noastre naţionale, o demolare sau o reţinere de împlinire a Ţârii, ca a unei Case în care se adăposteşte Sufletul Nostru, care are simbolic chipul celor “patru făpturi vii”.

Noi trebuie să ne întoarcem din exilul, mai ales spiritual, la care am fost, supuşi, înapoi spre noi, spre firescul nostru, altfel riscăm sâ ne pierdem printre spaţii străine şi ostile nouă.

De ce am ajuns în această stare acum, care este sensul simbolic al desfăşurării evenimentelor prin care am trecut şi trecem o să mă refer în numărul viitor, din Săptămâna Mare a Postului.

Ion Chiriac

 

,,Glasul Națiunii,, 17.04.2002

Publică un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>