Găsirea în Cuvânt…
Lecturi: 435Numai prin credinţă şi adevăr putem să ne unim din nou cu Dumnezeu, cu Viaţa şi să trăim în veci!
Astăzi fiecare din noi şi toţi împreună rătăcim extrem de periculos prin spaţii străine şi agresive nouă. Alergăm după aparenţe şi imităm ca naivii pe acei care ne înconjoară, părându-ne că astfel vom ajunge şi noi în rând cu lumea, fără ca să pătrundem în esenţa noastră, să apreciem rostul şi destinul nostru, pe care trebuie şâ-i împlinim, altfel putem rămâne nemântuiţi.
Adesea îmi apare în minte imaginea calului, care aleargă după fânul fixat cu un băţ de capul lui, la o distanţă foarte aproape, dar neaccesibilă, şi care rămâne totdeauna aceeaşi, oricât de tare sau încet ar alerga el. Celor ce îl dirijează le rămâne numai din când în când să schimbe direcţia fânului, care în final ar coincide cu burta lor.
Cred că e nevoie să ne oprim puţin, să ne găsim calmul şi rostul şi să le urmăm negreşit.
Trebuie să stabilim odată şi odată cine suntem, şi nu numai cum ne cheamă sau în ce limbă vorbim, dar care e rostul nostru, unde şi între cine suntem, ce şi cum să facem, să găsim şi reintrăm în albia firească a noastră.
Noi suntem foarte departe de noi, încât aproape că nu ne mai cunoaştem, şi această stare naşte ură faţă de noi înşine. Pentru că nu ştim ce să facem, mai întotdeauna suntem amăgiţi, şi mai ales manipulaţi, astfel încât să ne părem noi nouă nişte proşti. Ş-apoi, de cei ce vor striga că suntem proşti, crezând că astfel ei sunt deştepţi, pe la noi lipsă nu prea va fi.
La noi naşterile sunt asistate de moaşe străine şi unde văd că se naşte Bărbat, apoi acest copil este sugrumat chiar în timpul facerii, şi astfel avem deci numai Femei şi Copii. Asta e. Ca pe timpurile când evreii se aflau în Egipt, şi ca să nu să se nască Moise, Faraonul a dat ordin ca moaşele să omoare în timpul facerii, sau îndată după, orice copil de sex masculin.
Toatâ elita noastră, şi nu numai cea politică, a fost şi este formată de străini, care au lucrat asupra noastră ca grădinarii asupra pomului, tăind toate crengile şi florile roditoare, şi lăsându-le pe cele sterile, şi mai ales, dându-le celor din urmă, creştere spre vârf.
Nu există deocamdată rod,, nu există, şi de aceea suntem flămânzi şi lipsiţi de puteri, încât am uitat demult gustul şi numele rodului neamului nostru, înghiţind produse de aiurea ce ne otrăvesc şi ne ofilesc fiinţa.
Lupului – hrana lupului, porcului – hrana porcului, mielului – hrana mielului şi leului – ce-i al leului.
Ca să înţelegem cine suntem şi ce se întâmplă cu noi, trebuie să ne găsim în Cuvânt.
,,Glasul Națiunii,, 06.03.2002
