Iubirea

Lecturi: 1354

Mar 25, 2013

Iubirea

 

Înainte mult de a ne naşte,

Când suntem departe şi de gând,

Numai Ea ne ştie, ne cunoaşte

Şi ne poartă strânşi lângă Cuvânt.

 

Apoi, lin, ne seamănă prin spaţii –

Fiecare pe la vremea lui –

Să cântăm în cor, pe rând, ca fraţii,

Înălţimea şi splendoarea cerului.

 

Doar prin Ea perechile le-adună

Şi din ele iar fiinţe face,

Ca în ele flacăra să-şi pună –

Să le ardă până iar le coace.

 

Ea-i căldura de sub braţul Taică-i,

Ce ne-nalţă-n  cuget şi în crez,

Ne priveşte blând din ochii Maică-i

Şi ne ocroteşte până-n miez.

 

Rabdă-n taină şi îşi şterge Faţa

Când scuipăm deschis în ochii Ei –

Şi ne lasă firul vieţii – Aţa –

Căci ne ştie slabi şi mititei.

 

Numai Ea doar poate să ne ierte

Şi să se jertfească pentru noi,

Cu blândeţe, gingaş, să ne certe

Când ne rătăcim pe alte căi,

 

Făr`de Ea suntem deşertăciuni,

Chiar cu multe titluri de deştept,

Şi rămânem doar nişte minciuni

Ce se bat cu pumnii goi în piept.

 

Cine poate să-I prescrie lege?

Sau să-I spună încotro să zboare? –

Doar Iubirea – liberă – alege

Cui şi ce să-i dăruie sub soare.

 

Ea e Legea Mare  şi Preasfântă

Şi mai sus de Ea o alta nu-i –

Luminează veşnic şi cuvântă

Şi nu se supune nimănui!