O LEGE

         O LEGE

în jur totu-i dezastru,

Dezastru-i până-n suflet

Şi cerul nu-i albastru,

E beznă peste cuget.

Furtuni de tâlhărie

Ne sfarmă şi ne rup

Prin oameni cu trufie

Şi sufletul corupt.

Aici în capul mesei

Stă curva cocoţată,

Cu plozi în preajma ei

Şi-n luxuri se desfată.

Ea lor le este mumă

Şi idol chiar le este,

Iar biata noastră humă

Îi iartă creştineşte.

De la aceştia lege

Acuma aşteptaţi?

Ei nu pot înţelege

Ce-i dragostea de fraţi.

Sunt fii fărădelege

Şi ştiţi ce-i legea lor —

Averi ca să-şi închege

Prin jaf şi prin omor.

Cu gurile deschise

Împroaşcă spurcăciuni,

Prin frazele “distinse”

Ce-s pline cu minciuni.

Iar curva, mama lor,

Le-mparte generos —

Cui jilţiuri, cui onor,

Şi unora vreun os.

Ei pentru-aceste fleacuri

Orbeşte o slujesc,

Scuipând în sfinte lucruri

Şi-n neamul românesc.

Tâlhari din fundul lumii

Aice dau năvală,

Ne pradă-n miezul zilei

Şi nu dau socoteală.

Ne cârmuiesc străinii

Prin iudele locale,

Vin haitele şi câinii

Din ţări imperiale.

Ei vor să ne înveţe

Culturi ce-acuma mor,

Să lingem a lor “feţe”

Şi robi să le fim lor.

Minciună voalată

Sub măşti cu chip de miei!

Dar vor, ca altădată,

Stăpâni să fie ei.

Aceştia ca lumină

Se vor şi-n ceialt veac,

Dar Domnul e lumină

Şi-acuma bate-n prag.

Români-creştini acuma

Sculaţi din somnul greu,

Ne cheamă-acuma Muma

Şi vine Dumnezeu!

Prin inimile voastre

O lege să se nască,

Ce zace-n firea noastră —

O lege, creştinească!