Aceeaşi frunza şi tulpina

Lecturi: 636

Mar 25, 2013

Mulţumesc redacţiei pentru propunerea de a iniţia această rubrică, pe care o încep, nu de dragul de a apărea ca “încă un deştept” în acest spaţiu multpâtimit, zvântat şi uscat de atâtea vânturi de idei sterile, ci din dorinţa de a-mi expune gândurile, cu credinţă şi speranţă că vom ieşi, totuşi, din aceste vremuri apoc­aliptice.

Aş începe de la ideea că, omul şi neamul sunt fiinţe spirituale create de Dumnezeu, care au o structură identică, numai că diferă în mărime, spaţiu şi timp, care sunt strict dependente una de alta, se nasc una din alta şi nu pot exista una fără alta. Fără de ele, de fapt nu poale exista nici specia umană în general.

După cum viaţa unui om e susţinută de un întreg sistem de or­gane şi ţesuturi, la fel şi un neam are nevoie de un sistem sănătos şi bine ordonat de organisme. Şi omenirea, în general, are nevoie de neamuri, neagresive, ce ar colabora în susţinerea fiecăruia şi nu pentru prosperarea unora pe seama altora, Afectarea organelor, distrugerea reciprocă a lor, ca şi distrugerea reciprocă dintre nea­muri arată că omul şi omenirea se mai află încă în spaţiul morţii, şi viaţa noastră este o “gălăgie a morţii”.

După cum organismul uman e compus din mai multe părţi care îi asigură viaţa: capul, ochii, urechile, sistemul nervos central şi periferic, inima, ficatul, plămânii etc., tot aşa şi un neam pentru a exista are nevoie de organisme, care iar susţine viaţa, precum: Biserica, Securitatea, Poliţia, Armata, Guvernul, Parlamentul, Preşedintele, Şcoala, Medicina şi altele. Nu le enumăr pe toate şi nu le-am enumărat în ordinea importanţei lor, deoarece nu aceas­ta vreau să spun. Ci vreau să pun întrebarea care mă frământă de mult: Care sunt în ţara aceasta organismele ce funcţionează întru susţinerea noastră, folosind energia, pământul şi bogăţiile neamu­lui meu?

Dacă sunt organisme pe la noi care ne storc energia, dar nu funcţionează în interesul nostru, înseamnă că nici nu putem ex­ista, şi mai devreme sau mai târziu vom muri, negreşit.

Cam trist, dar cred că e adevărat.

Pentru a birui acest somn al morţii, prin care trecem acum, tre­buie să înţelegem şi moartea şi viaţa.

Ce procese, în general, se desfăşoară într-un organism ce se află într-o stare de moarte clinică, sau foarte, foarte aproape de ea?

Circulaţia sanguină se păstrează cu greu numai prin vasele mari, pentru a asigura funcţionarea organelor centrale: creerului, respiraţiei şi inimii. Circulaţia periferică se stopează, sau se micşorează până la extrem, unele vase mici se trombeazâ şi părţi din ţesuturi, din organe sau chiar organe întregi nu se alimentează, şi mor treptat. Celulele din aceste ţesuturi nealimentate se mănâncă una pe alta în speranţa de a supravieţui;

Cum credeţi, ce înfăţişare şi posibilităţi ar putea avea un astfel de corp, care se trezeşte, după ce îi vine mintea la cap, dar nu mai are picioare, degete la mâini, rinichi, ochi, ficat?

Ion CHIRIAC                                                                                                                                                                                   ,,Glasul Națiunii,, 06.02.2002