Brazda

Lecturi: 494

Mar 25, 2013

Brazda

 

Via noastă, frate, e-mburuenită

Şi-n desişu-i zburdă vulpi perechi, perechi,

Vlaga-i este stoarsă, frunza ofilită,

Plânge-n viţa-i dulce mustul cel străvechi.

 

Te văzu-i în vie înhămat la plugu-ţi,

Greu cosind în faţă şi adânc arând,

Sânge cald pe brazdă picura-i din jugu-ţi,

Încolţit de fiare, fiare spulberând.

 

Ziua se-nclinară înspre întuneric,

Doar un ceas rămase până la apus,

Am intrat în vie cu un glas puternic

Şi la jugul nostru umărul mi-am pus.

 

Ştiu că într-o clipă dulce de odihnă

Aruncând privirea peste brazda grea –

Observa-i, măi frate, şi ai zis în tihnă:

- Brazda-ţi, Ionică, seamănă cu-a mea.

 

Era foarte straniu de nu aveau seamăn,

Când un plug noi tragem, brazda deci e una –

Ce-o porniră moşii, cu fiinţa geamăn,

Şi prin vremi o scrie neamul totdeauna.

 

Brazda noastră-i calea înspre Adevăr,

Apărând Credinţa, Neamul şi Moşia,

Aşteptând Cuvântul, ce-a vestit din Cer,

Să-şi coboare-aicea Sfântu-Împărăţia.

 

Dar acuma via e-mburuenită

Şi-n desişu-i zburdă vulpi perechi, perechi,

Stoarsă-i este vlaga, frunza ofilită,

Plânge-n viţa-i blândă mustul cel străvechi.