Când se-mparte secolul în două…

Lecturi: 703

Mar 25, 2013

Când se-mparte secolul în două…

 

Lui, Anatol Ciubotaru.

 

De la Bucovina, satul Stălineşti,

Sat frumos de codru, unde-i dârz stejarul,

Unde Vodă Ştefan oştile leşeşti

Le făcură pulberi – vine Ciubotaru.

 

Stejărelul creşte de la rădăcină

Şi sorbeşte tandru cerul azuriu,

El din cer alege ramul – medicină

Şi ca spadă mare – micul bisturiu.

 

Iute vremea trece, după ani de şcoală,

Creşte Ciubotaru mândru şi deştept,

Un oştean de frunte şi un leac de boală,

Care inimi strânge pe sub coş de piept.

 

Omului ce-n chinuri ochi-i stau să plângă

Şi ce vede-n groază cum îl strânge hăul –

Inima i-o scoate şi cu mâna stângă

Sfarmă-n taină mare  viciul şi răul.

 

Ani peste-o decadă este vârf de oaste,

Care luptă poartă zilnic şi din greu,

Cu dureri de inimi, care pe sub coaste,

Bântuie prin lume şi prin neamul său.

 

Oastea-i este dârză, cu oşteni de marcă,

Ce cunosc victorii şi înfrângeri ştiu,

Care nu se lasă şi mereu încearcă,

Morţii ca să-i scape omul încă viu.

 

Azi, când îşi împarte secolul în două,

Îi dorim din suflet numai cer senin,

Sănătate nouă, picurări de rouă –

Viaţă dulce,lungă, fără de venin!