CIREŞUL

Lecturi: 832

Mar 25, 2013

CIREŞUL

Vărului,Gheorghe Manolache

 

Ţii minte, frate, mai mare al meu,

Cerul dintâi ce uşor s-a lăsat,

Cu ochii de Maică, albaştri mereu,

Şi buzele-i fruntea ţi-au însemnat.

 

Era zi de vară, de iunie, caldă,

Cu doi înspre zece în calendar,

Când vrabia-n ţărnă, pe drumuri se scaldă

Şi-n ramuri se lasă cireşele-n dar.

 

Ploua lin cu raze de soare pe sat

Şi taica-ţi era sus în ceruri cu duhul,

Bunicii îi pare, sau poate-a visat,

C-a doctori miroase văzduhul.

 

Se-nchină şi saltă în cinstea-ţi paharul

Cu zaibăr curat  şi spumos,

Ca astfel să-ţi fie în inimă harul

Şi chipul să-ţi crească frumos.

 

Dar vine şi ziua când primul tău pas

Îl faci singurel, fără teamă,

De-atunci înainte, în fiece ceas,

Copilul din tine te cheamă.

 

Prin anii cu şotii, cu aripi de vis,

Treci iute cu creţii din moţ,

Şi ştii că pe-atuncea bunica a zis:

-Aista dă chişca la toţi!

 

Eu văr îţi eram,dar frate ţi-am fost,

Şi mult prea aproape de tine,

De-aceea eu firea ţi-o ştiu pe de rost,

Ţi-o ştiu chiar şi-n ziua de mâine.

 

Cahulul,chitara,pădurea din sat,

Şareta cu cal şi cu mânz,

Sunt clipe frumoase ce-n timp au rămas

Şi astăzi te-apropii de prânz.

 

De prânzul de vârstă,de prânzul cu rod,

Cu braţul şi sufletul copt,

Cu clipe ce poate-n adâncuri mai rod,

Şi numărul patru şi opt.

 

Văd albul din haină-ţi se urcă pe frunte,

Ţi-i sufletul plin de lumină,

El ştie să zboare, el poate să-nfrunte

Şi anii ce au să mai vină.

 

 

O fire deschisă, bogată, cu har -

Un doctor de inimi în neam -

Cireş bun cu roadele coapte în dar,

E fratele care îl am.

 

Sunt inimi ce saltă acuma cu dor,

Sunt inimi la care-ai fost leac,

Le-aud cum îţi cântă de bine în cor,

Şi astăzi, şi mâine, şi-n veac!