Îngerul de pază
Lecturi: 523Îngerul de pază
Lângă omu-n suferinţă,
Disperat şi-ndurerat,
Se coboară o fiinţă
Cu chip alb înseninat.
Doar un zâmbet de-i străluce,
Sau o vorbă blândă-i zboară,
Ea-l ridică şi îl duce
Într-o stare mai uşoară.
Îi mai scade din durere
Ce în piept apasă greu,
Îl mângâie-i dă putere
De-l atinge braţul său.
O, ştii, spirite , ce eşti
În acele clipe grele –
Ai aripe îngereşti
Şi aprinzi în inimi stele.
Doar un zâmbet de-ţi străluce,
Sau o vorbă blândă-ţi zboară,
Tu-l ridici şi el se duce
Într-o stare mai uşoară.
Ia-i asupra-ţi din durere,
Ce în el apasă greu,
Îl mângâi şi-i da-i putere
De-l atinge braţul tău!
