Povestea lui Iisus Hristos
Lecturi: 825Povestea lui Iisus Hristos
(cum mi-o spunea bunica seară de seară)
Maica Domnului a deschis o carte
Şi acolo era Sfântul Ion.
Şi-a întrebat Maica Domnului:
- Sfinte Ioane,
Sfinte Ioane,
N-ai văzut,
N-ai auzit,
De Fiul meu –
Fiul lui Dumnezeu?
Cu puterea lui Dumnezeu
Sfântul Ion a grăit:
- Maică,Măiculiţa mea,
De văzut n-am văzut,
Dar de auzit am auzit,
Că L-au prins păgânii de jidani
Şi L-au dus la curtea lui Pilat,
Cu apă L-au spălat,
Cu oţet L-au adăpat,
În Sfântul Obraz L-au scuipat,
Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.
Brâu de măceşi I-au încins
Şi cunună de spini pe cap I-au pus.
I-au bătut ţepuşe-n palme
Şi chiroane în picioare –
Sângele-I curgea,
Jidanii paharele ţineau,
Cu bliduştele-l beau ,
Tare bine le părea.
Maica Domnului când a auzit
Păr galben din cap şi-a smuls
Şi a pornit pe un deal ascuţit,
Ca o muchie de cuţit,
Înainte ca ceara se topea,
Din urmă ca seul se sleia.
A întins poala
Şi-a oprit calea.
A întâlnit un lemnar
Şi l-a întrebat:
- N-ai văzut,
N-ai auzit,
De Fiul meu –
Fiul lui Dumnezeu?
- Maică,Măiculiţa mea,
De văzut n-am văzut,
Dar de auzit am auzit,
Că L-au prins păgânii de jidani
Şi L-au dus la curtea lui Pilat,
Cu apă L-au spălat,
Cu oţet L-au adăpat,
În Sfântul Obraz L-au scuipat,
Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.
Brâu de măceşi I-au încins
Şi cunună de spini pe cap I-au pus.
I-au bătut ţepuşe-n palme
Şi chiroane în picioare –
Sângele-I curgea,
Jidanii paharele ţineau,
Cu bliduştele-l beau ,
Tare bine le părea.
Şi mi-au dat şi mie lemn mult
Ca să fac crucea,
Dar am greşit,
Şi am făcut crucea prea mare
Şi L-au răstignit prea tare.
- Meşter de lemn eşti,
Meşter de lemn să fii,
Să lucrezi cu anul,
Ca să-ţi câştigi banul!
Şi-a pornit Maica Domului plângând
Şi tânguind,
Păr galben din cap smulgând,
Pe un deal ascuţit,
Ca o muchie de cuţit,
Înainte ca ceara se topea,
Din urmă ca seul se sleia.
A întins poala
Şi-a oprit calea.
A întâlnit un fierar
Şi l-a întrebat:
- N-ai văzut,
N-ai auzit,
De Fiul meu –
Fiul lui Dumnezeu?
- Maică,Măiculiţa mea,
De văzut n-am văzut,
Dar de auzit am auzit,
Că L-au prins păgânii de jidani
Şi L-au dus la curtea lui Pilat,
Cu apă L-au spălat,
Cu oţet L-au adăpat,
În Sfântul Obraz L-au scuipat,
Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.
Brâu de măceşi I-au încins
Şi cunună de spini pe cap I-au pus.
I-au bătut ţepuşe-n palme
Şi chiroane în picioare –
Sângele-I curgea,
Jidanii paharele ţineau,
Cu bliduştele-l beau ,
Tare bine le părea.
Şi mi-au dat şi mie fier mult
Să fac chiroane multe şi mari,
Dar am greşit
Şi am făcut
Chiroane mai puţintele
Şi mai mărunţele
De mi-a rămas şi mie
Fier mult.
- Meşter de fier eşti,
Meşter de fier să fii,
Să da-i odată cu ciocanul
Şi să-ţi câştigi banul!
Şi-a pornit Maica Domului plângând
Şi tânguind,
Păr galben din cap smulgând,
Pe un deal ascuţit,
Ca o muchie de cuţit,
Înainte ca ceara se topea,
Din urmă ca seul se sleia.
A întins poala
Şi-a oprit calea.
S-a întâlnit cu o broască
Şi a întrebat-o:
- Broască, brosculiţa mea,
N-ai văzut,
N-ai auzit,
De Fiul meu –
Fiul lui Dumnezeu?
- Maică,Măiculiţa mea,
De văzut n-am văzut,
Dar de auzit am auzit,
Că L-au prins păgânii de jidani
Şi L-au dus la curtea lui Pilat,
Cu apă L-au spălat,
Cu oţet L-au adăpat,
În Sfântul Obraz L-au scuipat,
Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.
Brâu de măceşi I-au încins
Şi cunună de spini pe cap I-au pus.
I-au bătut ţepuşe-n palme
Şi chiroane în picioare –
Sângele-I curgea,
Jidanii paharele ţineau,
Cu blidele-l beau ,
Tare bine le părea.
Maică, Măiculiţa mea,
A-I avut doar numai unul
Şi îl plângi
Îl tânguieşti,
Dar eu am avut doisprezece
Şi a venit o roată forfecată,
I-a călcat pe toţi odată.
Mi-a rămas numai unul,
Cu o mână şi-un picior,
Dar şi-aşa mii drăguşor.
- Ia-n chemă-l să vină-ncoace.
- Siminoace, tămănoace,
Ia-n calcă prin busuioace
Şi vină la Maica-ncoace.
Şi a venit,
Şi Maica Domului l-a văzut
Şi aşa o zis:
- Broască, brosculiţa mea,
Ştii care-i durerea mea.
Unde-i fi tu
Să fie apă bună,
Curată şi lină,
Să mişti cu picioarele,
Să desfunzi izvoarele.
Iar de vei muri
Pe marginea drumului,
Să nu te împuţeşti
Ca să nu să se îngreţoşeze
Nimeni de tine.
A pornit Maica Domului pe o cărare
Şi a ajuns la poarta Raiului.
A dat cu piciorul stâng –
Poarta Raiului nu s-a deschis,
A dat cu piciorul drept –
Poarta Raiului s-a deschis,
Domnul Iisus Hristos a înviat
Şi a râs.
- O, Doamne,
Ţie îţi vine a râde,
Dar mie îmi vine a plânge!
- Cum Maică,Măiculiţa mea,
Să nu-mi vină a râde,
Dacă mi-am dat chinul şi necazul
Pentru lumea luminoasă,
Că cine se năştea –
Nu se boteza,
Cine se lua –
Nu se cununa,
Cine murea –
Nu se prohodea,
Nu ştia mama de copil
Şi copilul de mamă,
Nu ştia vaca de viţel
Şi viţelul de vacă,
Nu ştia oaia de miel
Şi mielul de oaie,
Glas de fată mare nu s-auzea.
Dar acum:
Cine se naşte –
Se botează,
Cine s-a lua –
Se va cununa,
Cine va muri –
Se va prohodi,
Va şti mama de copil
Şi copilul de mamă,
Va şti vaca de viţel
Şi viţelul de vacă,
Va şti oaia de miel
Şi mielul de oaie,
Glas de fată mare se va auzi,
Glas de fluieraş se va auzi.
Unde mi-a stat trupul –
Va creşte grâul,
Lume va face colaci,
Îi vor duce la Sfânta Biserică
Şi tot pe mine mă vor pomeni.
Unde a curs sângele meu –
Va creşte poamă.
Lumea va strânge
Şi va face vin,
Îl vor duce la Sfânta Biserică
Şi tot pe mine mă vor pomeni.
Unde a curs sudoarea mea –
Vor creşte flori
Şi albinele vor face ceară,
Oamenii vor face lumânări,
Vor duce la Sfânta Biserică
Şi tot pe mine mă vor pomeni.
Cine a şti
Povestea lui Iisus Hristos
Şi n-a spune-o
În fiecare seară,
Sau peste o seară,
La o săptămână,
La o lună,
La jumătate de an,
Sau la un an –
Va veni
Un înger nemilostiv
Şi-l va lua
De mâna stângă,
Şi-l va duce
Pe o cărare strâmbă,
La mese goale
Şi făclii stinse,
La păhare goale,
La vorbe rele –
În balta de păcură
Unde-s broaştele cât taurii
Şi şerpii cât balaurii.
Dar cine a şti-o
Şi-a povesti-o,
Seară de seară,
Peste o seară,
La o săptămână,
La o lună,
Peste jumătate de an,
Sau chiar la un an –
Va veni un înger milostiv
Şi-l va lua
De mâna dreaptă,
Şi-l va duce
Pe cărare dreaptă,
Şi înţeleaptă,
La mese pline
Şi făclii aprinse,
La păhare pline
Şi vorbe bune.
Amin.
