Curva

               CURVA

Prin imperii ce mor

Se caută o “idee naţională”

Ca proptea,

Această idee nu poate fi

Decât numai, şi numai,

O minciună modernă!

Îţi vine să râzi şi să plângi deodată

Când vezi cum pe vârfuri murdare de spumă,

Stă curva lumii pe tron cocoţată,

Poftind să ne fie stăpână şi mumă.

Ea toată în roşu aprins e-mbrăcată,

Cu jaf şi minciună pe fruntea de nimbi,

În sânge de sfinţi ghiftuită şi beată,

Călare pe neamuri, popoare şi limbi.

La est azi o fiară cu râvnă o poartă

Şi-o mare de lume împinge-n mormânt,

Din vest altă fiară blând colţii şi-arată,

Cu aceleaşi ambiţii urlând din pământ.

Azi ambele-nvie aceeaşi icoană,

Sub măşti diferite îi zic: UNIUNE —

Trei cifre de şase ca semn de coroană

Pe mâini hrăpăreţe pecete ea pune.

Azi fiarele vor peste glob să domine,

De neamuri sărmane de fapt nu le pasă,

Presează popoare icoanei să-nchine

Şi lumea i-o dau dezbinată la masă.

Voi, oameni şi lume, sărmane popoare,

Ce staţi pân la gât afundaţi în infern,

Spălaţi-vă ochii, priviţi înspre soare,

Mâncaţi din Iubire, din Verbul Etern.

Nu-i loc de imperii în veacul ce vine,

Nu-i loc!

Ori veacuri senine sub ceruri creştine,

Ori foc!