“ÎNŢELEPŢII”
Lecturi: 655“ÎNŢELEPŢII”
Azi târfa şi cu hoţul
Sunt înţelepţii lumii,
Minciuna le e sorţul,
Iar rostul —tâlhării.
Încoronaţi cu luxuri,
Orbiţi, după avere,
Se-nghesuie pe vârfuri
Spre bani şi spre putere.
Lor legea le e slugă
Şi ei chiar lege sunt,
Ne mint sau ne înjugă,
Ne spulberă pe vânt.
Doar secte diferite,
Perverşi, care de care,
Azi flutură merite,
Au drept şi apărare.
Prin proceduri, instanţe,
Minciuni trase de păr,
Omoară azi speranţe,
Lovesc în adevăr.
Din straturi e zidirea,
Cu foruri mari şi mici,
Dar naşte rânduirea,
Doar monştri şi calici.
Şi acum
O întrebare,
Care cere
Un răspuns:
Pe târâş
Sau în picioare?
În lumină
Sau pe-ascuns?
La fudui
Să intri-n voie?
Sau la cei
Cu titluri false?
Nu doresc
Şi n-am nevoie,
N-am de gând,
Şi nici nu-mi pasă!
