MAICĂ ROMÂNIA

Lecturi: 1242

Mar 25, 2013

         MAICĂ ROMÂNIA

Chiar prin noaptea-aceasta deasă

Te văd maică, Ţară Sfântă,

Cum păşeşti, ca o Mireasă,

Înspre zarea ce cuvântă.

De imperii hăituită, .

Sfârtecată la răscruci,

Tu — femeie chinuită,

Cu copiii sus pe cruci.

Vălul tău ce te-nconjoară

Este Domnul, Soare Sfânt!

Î-L păstrezi în inimioară,

Printre vremi, ca legământ.

Sub picioare Maica-Lună

Rădăcină ţi-e şi scut —

Din Biserica Străbună

Neamul nostru s-a născut!

Ard pe fruntea-Ţi blândă, Mamă,

A apostolilor stele

Împletite-ntr-o năframă,

Să spargi negura cu ele.

Alde-întunecă lumină

Vin să-ţi treacă peste prag,

Să-ţi strivească doina lină

Şi să-ţi fure ce ţi-i drag.

Azi minciuni mai elevate

Vor în sân ca să-ţi strecoare;

Secte, rituri inventate,

Groapă-ţi sapă sub picioare.

Valuri negre şi urâte

Te lovesc ca să te-nece,

Câte te-au lovit, ah!, câte,

Dar “ce-i vai, ca valul trece!”